agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-11 | |
Precizare
Fiecare punte artistică, începând cu prezenta, este notă de fundamentare și de corelare multiplă a subiectelor din universul spiritual artistic al marelui umorist Nicolae Paul Mihail (Nicomah). Bucureștiul în perioada ante și postbelică Cișmigiul .Fete frumoase, unguroaice, servitoare harnice și curate de te uimești, curve de înțepenești. .Cele care-și racolau iubiții și viitorii soți din soldații sau subofițerii din garda regală, cu multe fireturi și gablonzuri și desigur la brâu, sabie aurită. .Cele care făceau amor demonstrativ de cea mai înaltă calitate, cu rezonanță acustică, pentru a-și excita stăpânele amatoare de amanți, ai căror bărbați trecuseră de 100 kg. .Școala de șuți și spărgători de bănci a lui nea Bebe Cazma, cu sediul în Rahova de jos și care-și îngăduiau elevii să-și plătească taxele de școlarizare la prima spargere. În caz contrar, vă închipuiți ce pățeau elevii, întrucât nea Bebe Cazma era și informatorul principal din siguranța statului condusă de Gabriel Marinescu. .Văduvele, sau cele cu uzufruct de la divorț de colonei cu rang înalt, cele care-și racolau ca amanți, studenți scoși din gazdele vădanelor, și pe care-i întrețineau în facultate și după, când ajungeau doctori în drept și cărora le lăsau averile, că fără ele, aceștia nu puteau intra în Parlament. .Glasul ritmat și sacadat al roților de trăsuri, în care fiecare funcționar mărunt visa să câștige la loterie, să se vadă și el cu ceas la brâu și să rostească măcar o dată „ a boulevard mon cher”. .Pitorescul grădinilor de vară în care ascultai muzică subțire în surdină, și unde se dădeau reprezentații cu prințul operetei Nicu Leonard, pentru care trei proaste s-au sinucis cu nebăgare în seamă de el. .Strofele lui Alex. Depărățeanu, „Viața la țară” în care încheie cu: „Dați-mi, dați-mi strada-ngustă/ Unde gustă omul viața mai din plin/ Cu trăsuri, femei cochete / Încălțate cel puțin. O piesă sentimentală a epocii Regretatului Gică Petrescu Care ne mai răscolește și astăzi cu nostalgia Micului Paris și mahalalele Bucureștiului de altădată. Mă-ntorc-napoi cu șaptezeci de primăveri, Cu nostalgie mi se pare c-a fost ieri Când tu cântai la șmecheri și boieri, N-ai refuzat pe nimeni, nicăieri. Șuții se plimbau pe bulevard agale Pe noi ne lăsau rapid fără parale, La tine n-a fost nici o întâmplare Cu Gică pipăit la buzunare. Au fost nemții, Antonescu, Ceaușescu Dar totul nu a fost numai un vis, Tu ai cântat mereu micul Paris Și ai rămas mereu Gică Petrescu. În memoriam O veste inima-mi străbate Primită la televizor, Că-n trista ta singurătate Ne-ai spus adio tuturor. Prelung și rar în depărtare În noua ta singurătate, Lăsași o lume de păcate Un clopot miezul nopții bate. Nu-ți spun acuma, tu nea Gică, Ba cred că e mai nimerit, Că-n sufletu-mi la o adică Tu niciodată n-ai pierit. Academia de hoție din Rahova de jos. Școala superioară de șmecheri a lui Bebe Cazma Bebe cazma, om de bon ton E alias François Villon, Iar hoții, tineri optimiști Genetic s-au născut artiști. Lumea purie, bine știe Academia de hoție, Și știe bine evident Că Bebe-a fost om de talent. Bebe n-avea vreun handicap Era stilat, cu ore cap, Școala era precum se știe Decor, umor și poezie. Când dispărea câte-o bijuterie Mărturiseau umil, discret, C-a fost o jenă de buget Se termina cu-amor și poezie. Șuriul îl scoteau în apărare Erau „anatomiști” în fesa moale, Nu au lovit organele vitale Și n-au lăsat cadavre pe trotuare. Pe ei îi știe și grivei N-au dat vreodată în femei, Le-au declarat precum se știe Amor fierbinte…pe vecie. Câte-o rară derogare Au fost și cazuri de urgență Cu stil de mare competență, La turistele străine Mințeau în trei limbi, și bine. Când se lua câte-o măsură Și-asta numai la chestură, Intervenea câte-o codană Și îi spunea:”altă persoană”. „Iubirea-i un copil pribeag Sau ca un fluture pe floare”, De-aia atunci o coană mare Cerea o oră de iubire Și oferea o moștenire. Altă bunică venită din Paris Își dorea o dragoste de paradis, Și oferea în schimb un stimulent Toată moșia ei în testament. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate