agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-18 | |
Ca flăcări ...
ca flăcări avântate ( în vânt) străbatem drumuri în mână cu făclii aprinse din amurguri iubim fără noima veac de praf și fum cărări străbatem visând petala de crin pe buză orori nu le vedem în drum ne spunem singuri că fericirea nu-i obtuză porți ferecate deschidem c-un zâmbet doar și talpa cerului atingem cu o zbatere de ploape sub care fericirea-i toată-n chip ascuns și frământăm pustiuri și idealuri frământăm de parcă gloria ne pândește de aproape și nu mai știm apoi de partea cărei uși a vieții stăm pariuri punem pe nimic și despicăm fără de teamă noaptea zările răscolite de trecerea noastră rămân vrăjile nedezlegate le spargem cu șoapta mohorârea nisipului risipim cu o literă în jurul nostru însăși eternitatea se adună în cerc când înfloresc cactușii și e nevoie doar de o singură jumătate de clipă desprinsă din icoana de lacrimi udată să ne putem privi steaua noastră cu ale cerului laolaltă … dar când vine toamna și D-zeu aruncă-n noi cu miros de gutui și culoare de must unde încă mai fierb serile de vară dulci (mai ales una) ceva ca o brumă de-ndoială se așează peste suflet mai aprig ca un ger ne arde și ne curmă la pământ elanul unul câte unul și din avântul nostru către cer rămân gutuile-n ferești iar din făcliile ce-am fost rămâne-n urma noastră fumul ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate