Să uit aș vrea când în jur totul e pustiu,
Când sunt acolo unde nu aș vrea să fiu,
Unde nici zgmot, nici liniște nu e,
Doar nimeni îmi este aproapele!

Să uit că întreb și nu aud răspusul,
Că trăiesc, dar nu îmi mai simt pulsul,
Că am în piept o inimă ce bate,
Dar bate lent, bate a moarte!

Să uit că pot vedea atunci când văd nimic,
Că pot simți iubire, dar nu simt nici un pic,
Că somnul îmi dă târcoale, dar nu pot dormi,
Nu mă pot mișca, nu mai pot vorbi!

Să uit că încep să uit cine-am fost odată,
Cine am fost, nu aș mai vrea să fiu vreodată,
Și aș mai vrea să mă întorc să fiu altcineva,
Dar de unde să știu eu dacă viața m-a uitat deja?