agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1975 .



aducătorul de ploaie
poezie [ ]
poem african (partea I)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ozimand ]

2009-10-20  |     | 



eu sunt aducătorul de ploaie
aducător de cădere,
apa este limba mea
vorbesc cu cerul-n dialecte
lichide, omitem cuvinte până la tăcere,
îl fluier prin șiroaie ca prin vene
și timpul se ordonează de jos în sus
pe contrasensul ploii.

un bob înmugurit
ce-ncepe,
prescurtat, să-și picure-ntre noi
consoana tare,
rănind buza-mi rostirii,
ciocănind măsele
și-apoi mă bâlbâi cu gura plină
de natură,
cu gura plină
râd
și îmi e inima
suficient un soare
ce dă pe-afară
de raze din belșug.

iar balta
ce se lărgește sub mine e o treaptă,
tainiță cu vid,
transformarea mea în ocean
să o reflecte,
gazelele nu știu că beau din mine
cu muzică de coarne,
cum să știe dacă ele sunt o zveltețe fugind
prin savanele în care
noi doi, eu și pământeanca, ne iubeam
dând ierburile mai la o parte
la umbră de lei?

eu sunt aducător de ploaie,
eu sunt ploaie,
mă rog la cea
Deasupra-plutitoare.
mă urc la ea când doarme
cernut prin toate umezelile,
plâng amarnic pentru asta,
mă îndoliez anume,
nu rostesc foc o lună
și rostesc luna, să mi se preschimbe foc,

mă duc la ea
îi atârnă mâna pe marginea norului
i se depun ouă în palmă,
de asta plouă uneori ca și cum s-ar naște,
dar nu se naște nimeni,
doar o prefăcută rupere de apă
și mă duc la ea,
o prind,
ea nu-i lichid să mă prostească,
o prind,
scapă păsări din mână,
se duc nebunele, le cresc orizonturi,
și ne iubim dând norii mai la o parte
cum m-am iubit acolo jos
cu pământeanca,
așteptăm și leii
dar nu vin,
plouații pe pământ.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!