Plutesc. Cu ea. Fără motor
îmi pare lumea. O consolă,
plouată, reproducător,
în ziua rece și creolă.

Curg apele pe noi și mor
de sete, spre o cocă-colă
plutesc…Cu ea, fără motor,
îmi pare lumea o consolă.

Văd strada-n două cum, frivolă,
se termină sub mine - nor
înțepenit și călător
cu ora, în tele-gondolă.

Plutesc, cu ea… fără. Motor!