În noaptea asta m-a enervat luna plină
pentru că era cu față tristă, dar luminoasă
și i-am tras un pumn facând-o țăndări.
Așa am spart oglinda soarelui
pentru care m-am încărcat cu ghinion
în următorii șapte ani.
Era prea ipocrită!
Nostalgici și romantici i-au adunat toate cioburile
lipind-o iar pe cer. Bucuria lupilor!
Ea deschide gurile flămande
într-un amestec de șoapte și urlete
fără de sfârșit, prefigurând coșmaruri.
Corupătoare mistică și parșivă e luna!
Și iar mă enervez !