agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Ion Anton Boșilcă, numai de 21 de ani
cu veleități de mecanic, deocamdată ungător având buze groase, mușchi strunjiți în oțel și câteva surori, una mai frumoasă, alta mai urâtă dar toate cu suflet putred ca merele căzute din copaci și una sașie, Ion anton boșilcă, duminică 9 iunie(a.c.) după ce hora satului se sfârșise cum de a plecat singur prin păduri să nu se mai întoarcă niciodată? Noaptea de duminică plină cu spaime Și un foc de pușcă. L-au găsit abia după 3 zile, într-un puț de păcură capul îi era pierdut în întuneric doar picioarele întinse în sus ca niște disperări de l-au recunoscut surorile după ghetele galbene cu vârf ascuțit. Þipetele lor au fost atunci cuțite spintecând aerul și le-am văzut prăvălindu-se din vârful dealului ca niște stânci. Da, domnișoară, veneau de-a rostogolul. Surorile lui surorilor lui nimeni nu le-a dat ajutor se zvârcoleau ca viermii în țărână iar lumea spunea că ele cu nenumărații lor ibovnici l-au ucis pentru a le fi ferită iubirea de ochii fratelui care întors de la munca neagră din sondă mai trebuia să facă și mâncare la găini surorile fiind ocupate cu musafirii cu care se culcau apoi grămadă în singura lor odaie din casa părăginită de la marginea pădurii. ion anton boșilcă, mai lăsase o fată mare, grea nimeni nu vorbea de păcatul flăcăului ucis când poate tatăl fecioarei borțoase îl așteptase cu pușca în pădure și. Dar nu s-a aflat cine și cine nici chiar când spre sfârșitul săptămânii veniră autoritățile puțin cam bete (sînt atâtea dealuri până la buștenari, atâtea cârciumi) și l-au scos afară, întinzându-i trupul negru putrezit spintecându-l cu cuțite, țeasta cu fierăstraie (doctorul îi juca în mână creierii ca pe niște mărgele) găsind paisprezece găuri și culcușul alicelor paisprezece aproape de ficați. Pe urmă l-au cusut la loc și dându-l surorilor le-a spus: puneți-l în coșciug. și fetele au plâns: n-avem coșciug și nici bani să-i facem n-avem. În noaptea aceea, Veta care-i cea mai frumoasă va fi pândit vr-un sondor cu nevasta lăsată departe în satul din munți și trăgându-l în umbra rezervorului de păcură lipindu-se moale de pulpele lui îi va fi spus: iubirea mea costă cât un coșciug. * UNU, an. II, nr. 20, decembrie 1929 ** Avangarda Literară Românească; Editura Minerva; București; 1983 *** Antologie, studiu introductiv și note bibliografice de Marin Mincu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate