S ă r ă c i a
pamflet
de Aurel Borcea



Omul vine pe astă lume,
Așa cum pleacă,
Fără averi,fără bogăție
Și-atunci te-ntreabă:
De ce-i atâta sărăcie,
La noi și-n lumea întreagă?
De ce atâta încrâncenare,
Pentru avut și-acaparare,
Să ai cu înzecit mai mult,
Decât ți-e traiul pe pământ?

Blestemat fie!
Cel, care a bătut primii țăruși în glie,
Și fără teamă de Dumnezeu a spus:
„Acest pământ este al meu!”.

Pe scara vieții existențiale,
Munca l-a deșteptat pe om
Și l-a propulsat enorm,
În vrerile lui ancestrale.
Perspicacitatea dobândirii abundenței,
De bunuri materiale, necesare existenței,
S-a dezvoltat și perfecționat,
Ereditar, treptat și cumulat,
Odată cu zgârcenia și lăcomia
Și-așa apare sărăcia.

Mental, sunt date elocvente,
Un om sătul nu poate crede,
Unui flămând în profunzime,
Că n-are câteodată,nici bani de pâine,
Cerută-n rugăciuni cu năzuință,
Pe care Dumnezeu ne-o hărăzește,
Nouă,spre ființă.

În exacerbata luptă de înavuțire,
Unii însă s-au dedat la furt și înșelăciune,
Iar alții, stăpâniți de apatie,
Au dat în lenevie și ignoranță,
Trăind fără speranță,
În mizerie și agonie.




Comunismul a încercat în formă abuzivă,
Cu inspirație nefericită,din comuna primitivă,
Să rezolve problema sărăciei,
Dar, s-a dovedit a fi stâlpul infamiei,
Cu un sfârșit abominabil,inveterat
Și cu atât mai mult, de condamnat.

Vetustul proverb:”azi furi un ou,
mâine un bou” e surclasat,
Acum, mai nou, se fură:
„azi o bancă,măine o țară-ntreagă”,
Falsurile în economie,
Sunt ridicate la rang de inginerie
Și astfel oblăduite,
Pentru a nu fi depistate,
De organe abilitate.

Săraci până mai ieri,
Vezi azi parlamentari bogați,
Din truda țării au strâns averi
Și nu sunt arestați.
În schimb, pensionarii trăiesc în umilință,
Politicienii le promit o viață îndestulătoare,
Că vor avea tot ce le e de trebuință,
Nu, însă acum, ci după îmormântare.

Sărăcia a devenit monedă forte,
În schimbarea de guverne,
Ea reprezintă baza opoziției în argumente,
Spre cârmuiri prodigioase și perene.

Mentalitatea, greu se va schimba,
Sărăcia, rămâne sărăcie,
Poate, o catastrofă apocaliptică va perturba,
Gândirea unora spre avuție
Și doar așa va estompa,
Instinctul lor de lăcomie.