în pană de moarte bătrînul pășește pe dușumea
trosnete iritante
mai degrabă genunchii decît decorul
casei trasă recent la rindea.
multe încăperi pentru multe păreri
(prietenul intim zicea de preapuținul clădirii)
tata! mi-a zis copilul, omul acesta cu gust de rubine
ce prieten îți este
are miros de mocirlă nu-mi place cum rîde, cum vorbește, cum tace...
cum se uită la tine.
în pană de viață am acceptat
prietenul devotat
ce privește cu sete și cu dorință
dușumeaua ce sună a umilință și a multe păcate.
fiul meu
bătrînul nu vorbe, nu trosnete,
ci diamante...