agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-11 | | M-am dus atunci sa ma internez La Obregia Ploua ingrozitor si era frig in Bucuresti Si nu aveam alta solutie pentru ca trecusera deja 4 zile de cand nu ma oprisem nici ziua si nici noaptea din plans Vecinii exasperasera si nu ma puteam opri Au chemat si politia pentru ca plangeam prea tare si nu puteau dormi Politia a venit dar nu le-am putut explica mare lucru si oricum s-au induiosat Eram trasa la fata si ma zgaltaiam din tot corpul meu slabit m-am dus atunci sa ma internez La Obregia Nu se vedea nici un petic de cer si ploua fara noima si era cel mai rece octombrie pe care-l traisem La spital doctorita sefa m-a recunoscut de cand mergeam in practica acolo i-am spus doar ca o rog sa ma ajute cam atat am reusit sa articulez cand am intrat skizofrenicii erau foarte tulburati si zgomotosi si violenti erau in crize ramasese spitalul fara medicamente in acea zi si usile de lemn dar si cele de gratii se zguduiau la fel ma zguduiam si eu si unii plangeau altii injurau altii se bateau altii aruncau cu scaune si mese in partenerii de celula era haosul perfect inconstient era haosul authentic nedureros pentru ei se simteau cred bine se exprimau asa cum erau ei si eu plangeam cot la cot cu unii din ei cand am intrat asistentele erau rosii la fata si asistentii vlaguiti aveau lanturi si sfori in mana si eu plangeam cot la cot cu ei si cand m-au auzit si vazut prin geamurile usilor sau printre gratii s-au linistit rand pe rand eram un planset nou pesemne tot ce i-am putut spune doamnei doctor a fost ca o rog sa ma ajute Miruna hai sa stam putin de vorba in biroul meu tu nu esti bolnava si plangeam in linistea care se asternuse si rasunam in incaperile acelea ravasite (poate ar trebui sa renunt la istoria mea bolnava si sa trec la istoria plansului meu) nu au vrut sa ma interneze nu m-au inteles nici macar o pastila nu mi-au dat afara de aspirina aceea amarata careia ei i-au zis litcortexiana.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate