Am înhămat Carului Mare boii la jug,
Cei cu patru picioare de-o viață,
Care ară mult și adânc,
Încât brăzdează cerul pe față.

Cu biciul de foc mereu i-am bătut,
Numai pe coapse adiacente,
Ridicat-au călcatul pământ
În bolta cu trecătoare comete.

Se cutremura cerul sub pasul lor.
Duceau privirea necunoscută
Și purtau în inimi dor de decor.
Trăgând Carul Mare păreau la nuntă
În care-ncinseseră horă de zor,
Horă muncită și nemaivăzută.