teama de toate
un cap de copil
oasele ei ieșind prin piele
aripi cu care fuge
adânc îngropată în toate
ca într-o pivniță
sărind peste trepte

iubirea
măsurată pe ceas
ca un abur peste cana de ceai
mâinile încleștate
ea îmi zâmbește
dintre razele drepte ale unui CT-scan
nicicând mai perfecte
aripile ei se-ntindeau
și degetele cu noduri și trepte
degetele, da, degetele

când îți alegi fructele
mângâindu-le cu palma
imaginar
un strigăt cu gura deschisă
un strigăt ce nu iese
universul întreg
cu trupul dezmembrat de plăpând

eu sunt

când ea își dorește
doar s-o țină în brațe
să-i spună că nu e nimic
ca un pustnic ce-și strigă pustiul
și strigătul îl ajunge din urmă, femeie gravidă
și-i cere iertare, și-i cere și pruncul

atâtea obsesii
când îngerul tău prinde contur
și te mângâie pe tâmple
senin

ninge azi
în sufletul meu ca un vis
conturul se șterge
ca un geam pe aburul rece