Un strop de apă sărată
A căzut în mare
Și marea s-a tulburat.
Un strop, unul singur
Și din albastră s-a făcut verde
Și-a început să se izbească de stânci.
Stropi mari, sărați, se prelingeau pe pietre
Și marea plângea.
A înțeles.
Un strop de apă sărată
Se pregătea să cadă în mare
S-o înverzească din nou,
Iar marea îmi mângâia picioarele,
Mă alinta, mă trăgea către ea,
Ca să nu mai plâng.