alambicări inflorescențe
m-apropie mai mult de fericire
imaginându-te-n vii nuanțe
ușor îmbată mintea de iubire

croșetând preambuluri pe față și pe dos
entuziasm să nu mă părăsească
mă încălzește un adevăr sec și umbros
îmbrățișând soarele prin fereastră

din creuzetul inimii mele te-adăpi
și viguros dibace te cațări pe crenel
dirijându-mi fâlfâitul de aripi
să nu-mi iau zborul liberă pe cer

un carambol de-imagini conturbante
cu măiestrie penelând tablouri
identități în forme extravagante
iau să te pot avea mereu alături

cu simțul ludic îmi răsfăț orgoliu
gondolier ma poartă pe sub podul suspinelor
personaje de epocă amintind un periplu
lagună cu mii de chipuri dând viață tarabelor

perpetua efervescență amețitoare
muza onirică a marelui canal
gerovital din săruturi ademenitoare
iubesc profund o mască de carnaval