fiu al unui univers mai paralel ca altul
cu destinul tors din caierul vremii
cu un fus orar din emisfera nordică
am văzut lumea în alb și negru
între noapte și zi alergând
într-o singură direcție
spre infinitul care o sperie
dar o și atrage către undeva.
păcat că Dumnezeu nu a plantat
indicatoare și semafoare
așa că e mare înghesuială
pe autostrada existenței
pe care mă încumet să pășesc.
la o intersecție e mai puțină îmbulzeală
aflu că a trecut pe acolo un război
o aviară și o porcină
de aceea e lumea mai rară.