agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1128 .



Coșmar real
poezie [ ]
Coșmar real

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IBF ]

2009-11-29  |     | 




Îmi aduc aminte de zilele trecute,
Câteva cu tine pertrecute,
Și-mi aduc aminte cum ne priveam,
Și-n ochii tăi mă vedeam.
Parcă mai văd zâmbind imagimea ta,
Pâcat că se îndepărtează
Și încet, ca prin ceață, dispare!
E doar o iluzie,
Căci tu pentru mine erai
Doar aparențele tale înflorite cu imaginația mea.
Nu m-ai dat șansa să te cunosc cu adevărat.
A trebuit sa-mi dau seama cum ești tu
După faptul cum te-ai comportat.
Nu m-ai lăsat să intru în mintea ta,
Sau să văd gândirea ta.

Poate încă nu ți-ai dat seama,
Sau poate nici nu o să îți dai,
Dar cu acel gest...
Eu n-am pierdut nimica
Cel ce a pierdut, ești tu!
Vrei să îți și spun ce?
Ai pierdut o parte din timp, numit moment
Ai pierdut!
Poate nici nu ai observat,
Cum ai trecut prin timp ți nici nu ai observat
Șansa, șansele... ce-n cale ți-au venit.
Pe care Divinitatea prin mine ți le-a oferit.

Eu nu am vrut, cu tine să ma joc,
Cu inima ta sau cu sentimentele tale.
Deși a pornit ca un joc,
Dar ceva, nu ma lăsat cu tine să mă joc.

M-am îndrăgostit de un miraj,
De un băiat perfect,
Trecut prin prisma imaginației mele.

Mi-am dat seama prea târziu,
Că din acest băiat perfect, întreg
Ești doar fața...
Că de fapt acel băiat e compus din mici bucății...
Furate din mii de părți.
Tu nu ești băiatul meu
Cel sincer iubitor.
Ești doar o față ce-n vise mi-a apărut
Ești doar o frunză suflată de vânt...
Pe care am văzut-o zburând...

Poate te mai întorci de câteva ori,
Dar mie nu-mi plac trecătorii ce rar revin.

Tu crezi că distanța distruge ce între noi a fost?
Dar nu crezi bine,
Tu distrugi, cu mâna ta!

Poate vrei doar să mă îmbrățișezi,
Dar mă stângi prea tare,
Și-mi aud oasele pocnind,
Și-mi curge sânge din rănile ce mi le-ai făcut.
Îmi curg lacrimi pentru tine, că mi-e milă...

Parcă totul văd ca-ntr-o oglindă
Cum ochii tăi iau foc, și ard
Și flacăra lor tot crește, crește, crește,
Și încet, încet îți arde pielea de pe față
Transformându-te într-un monstru,
Într-o făptură cu pielea roșie, fără păr,
Cu pielea zbârcită,
Și îți cresc coarne negre...

Mijlocul tot mai tare mă doare
Căci mâinile ți s-au transformat în copite cidate
Cu unghii ascuțite și mult prea murdare...
M-aș bucura d-ar fi de pământ, dar nici o șansă.

Ca prin minune, sângele meu roșu,
Te spală, te curăță!
Parcă ai trece printr-un purgatoriu.

Lumină îngerească... lumină Dumnezeiască...
Și încet, încet își pierde puterea asupra mea...

Imagine ta,
Rămâne doar o amintire de la început...
Căci fața ta deghiza o altă figură
Mult prea hidoasă
Ce mă abhora.
(17.mai.2009)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!