agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-02 | |
lizuca se joacă
își udă ghetuțele prin iarbă și lasă urme rupe mereu aceleași flori albe apoi mi le bagă în gură îmi închide haina până la ultimul nasture e felul ei de-a bătători totul în jur (lizuca, strânge bine fularul la gât, e frig și e vânt) îmi arată cu degetul unghiul unei păsări la capătul pontonului unde oamenii sar o, doamne, se prind în pânza luminoasă a corăbiilor tremurând din umeri ca puii în cuib deodată aș vrea să mor cu fața în palme ca și cum aș citi la lumina unei lămpi înăuntru prin aerul abia pietruit se aude pierdut cum cineva trece ciocănind încet cu toiagul acolo unde sună altfel se face lumina verde aprins și trupul ușor se ridică deasupra ~ mama stingea lumânarea cu mâna prindea ușor flacăra cu vârful degetelor o învelea în carnea ei caldă și-o culca duios, pe o parte lizuca, îți spun toate astea de-a latul orei, acolo vârfurile picioarelor încep să se desprindă apoi mai e ca și cum aș visa printr-un zid sfărâmicios de ambele părți aș fi putut da drumul unui fluture l-aș fi tras oricum neatent înapoi în plămâni lizuca se joacă își udă ghetuțele prin iarbă ea lasă urme
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate