|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Vălul poezie [ ] din volumul Ascet la baraca de tir
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Gellu Naum [Gellu_Naum ]
2009-12-02
| |
Înscris în bibliotecă de stergere cont
ceilalți ședeau cu umerii lipiți de o fereastră
cu ochi ca niște cuie înfipte în trupurile noastre
și toate cumpenele respirau
dar într-o bună zi ceva pluti în ei se pârgui acolo
și se trăia destul de greu
iar noi eram răsturnătorii
atunci acea femeie ședea pe scaunul cel mai înalt și se uita la mine
cu tristețe
era o recunoaștere vădită printre cele mari și sfâșiate pe sub văl
șoaptele ei îmi mângâiau obrajii
cât de departe se aflau atunci și vălul și tristețea
de multe ori găsite și tot la fel uitate
pe iarba liniștită a tăcerii mele
|
|
|
|