Peste case se așează
Puful fulgilor de nea,
Un copil adânc visează
Pentru bradul lui, o stea.

S-a trezit de dimineață,
Stă la geam privind uimit
Printre florile de gheață,
Iarna care a venit.

Iese repede în tindă,
Chiuind, e fericit!
În brațe vrea să cuprindă
Albul ce și l-a dorit.

Parcă nu-i vine să creadă,
Se aruncă prin nămeți,
Face bulgări o grămadă,
Să-i arunce în băieți.

Apoi, trist privește cerul,
Stă pe spate în zăpadă,
Nu simte cum mușcă gerul
Lângă bradul din ogradă.

Copilul nu vrea să vadă
Bradul când va fi tăiat,
Lacrimi dulci încep să-i cadă
Dar, îngheață imediat.

Sub cetină el îngână,
O colindă ,,Dalbă stea"
Cu plăpândă, mică mână
Mângâie o rămurea.

Lunecând sclipiri de gheață,
Fulgii cad necontenit,
Din ramură, pe-a sa față
Mii de stele-au răsărit.