La prima atingere a visului
Se apropie cerul luminat de stele,
Coboară veșnicia fărâmițată în clipe,
În trupul măcinat de dorințe neîmplinite,
Aștept spargerea timpului
În bucăți transparente mai mari
După sufletul împătimit de taine.

Vinovate tăceri
Pe tăișul alunecos al gândurilor,
Își strigă chemarea în razele soarelui
Și picură în suflet stropi mari de speranță.

Un fulger trăznit, căzut pe aproape
Mă face să iubesc ploaia curată,
Ca o femeie în lacrimi calde
Și mi-e teamă de grindină.