As vrea sa stiu ce anotimp este tarziul?
Si poti sa-mi spui ce gust amar e straveziul?
De ce sluteste noaptea umbrele umile?
De ce nu pot uita calvaru-acelei zile?
Cand n-oi mai fi, in mine vei vedea apusul
Sau poate ca acum tot ce vezi este opusul
Dintre doi poli nascutzi din nascocire,
Un adevar ce moare fara dovedire...
Si clipele ce mor cand glasu-mi ti-e strain,
Ca alta data tu nu-mi ceri ca sa revin...
Doar ma privesti cum plec fara sa spui nimic,
Din toate care sunt, nicicand n-ai fost mai josnic!
Nu stiu de e prea mult sa-ti cer a-mi dovedi
daca vreodat-o clipa tu m-ai pututt iubi...
Sau poate crezi ca nu s-ar cuveni sa stie
Inima mea ranita, rapusa pe vecie?
Dar daca tu acuma ai putea sa-mi spui
Ce este o iubire de adevarul nu-i?
Si cat as vrea sa stiu ce e a ta privire,
Regret tardiv, ascuns sau poate ponegrire?
De-ti amintesti vreodata durerea-mi din cuvinte,
de vei simti vreodata lacrima mea fierbinte,
Vei intelege oare neimpacatu-mi glas?
Vei sti tu ca murind, sufletul meu ti-l las?
O mana de destin prea cruda e cu mine,
Caci ce sens are viata-mi fara a a ta lucire?
De piatra este dura, mai dura-i despartirea,
De moarte nu ma tem, ma tem ca-mi minti iubirea!
Si tot ce vreau acum este sa am putere,
Sa pot sa plec rapid fara sa simt durere,
Fara sa-ti simt absenta ce inca n-a apus,
Fara s-aud cum plange un suflet prea distrus...
Sa nu te intristezi, caintza nu mi-e leac!
Mi-e leacul doar un zambet, dar unu-adevarat.
Dar cine-a mai vazut u8n zambet care plange
Si neagra sa durere cum sufletu-mi strapunge...
Mi-e gustul lui strain si-amara sfasiere,
Caci pot muri daca inima ta mi-o cere,
Ma poti privi cu sila, dispret sau chiar cu fala,
Dar sa nu pleci!
DE PLECI, VIATZA-MI RAMANE GOALA !!!...