agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 743 .



Ziua in care am atins cerul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [beyondwords ]

2009-12-14  |     | 



O briză sărată și suavă...
Valuri și valuri
de amețeală parfumată
ne ating simțurile adormite.
Valuri dupa valuri
de lumină izvorăsc
prin colțurile ochilor mei.

Muzica mărilor
ne trimite fiorii și vibrațiile
eternelor culori submarine.

Tremurând, plaja
îmbrațișează apele înghețate,
fugind alături de versurile circulare
ale valurilor si ondulațiilor.

Dormi iarăși între nisipuri si pietre,
gândurile-ți vor cânta din nou
Cobori înca o data, în timp ce cine-știe-ce
amestecă culorile in aer.

Momente, clipe,
divin instantaneu,
seninătate si inerție
se întalnesc în ochii
celor ce se aventurează
peste granițele dintre
vis și realitate.

Castele de stâncă și munți,
fapte mărețe ale vidurilor înflăcărate,
ating cerul nemișcat.
Cu vârfuri aspre de gheața
îi ating delicatețea.

Iar în timp ce un oraș se înalța
printre crăpăturile muntoase,
luminile-i danseaza imprejur,
iar muzică și voci
și carnavale ale nopții și luminii
doboară liniștea stătută.

Dulci simțuri...
Atingerea frigului
e dulceață pentru ele,
astfel cum atingerea apusului
e plăcere pentru norii viscerali.

Plutind prin timp,
Eternitatea îi așteaptă
să zâmbească și să zboare
peste râurile viselor cristaline
ale celor ce îndrăznesc sa privească deasupra.

Pulsând, răspunzând ritmurilor,
aceste ființe supreme
dansează între culori și lumini.
Vene purpurii se mișcă deasupra,
substanțe ale gloriilor fără sfârșit.

Și își țipă libertatea,
pierduți în Infinit,
ploaie și foc
căzând încet
printre zâmbetele cerului.

Rai, cântă cerul,
Rai, cântă Luna,
stelele și luminile terestre.
Zâmbind, marea învie,
îmbibată în plăcerile nopții.

O margine a lumii e aici,
înca o margine cerul impune.
Ai atins vreodată cerul,
să i te alături in nebunia circulară?



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!