Ninge frumos prin departarea dintre noi,
Atata alb,si-atata dor nestavilit pe gene,
E-n jurul meu si-n pomii tristi si goi,
Prin care vantul rataceste frumoasele refrene.

In alb se-mbraca pasii si gandurile-n alb te stiu,
Ca o mireasa fara voal nedusa la altar,
Pentru ca nu te-am cunoscut si astazi e pustiu,
Cand iarna este intre noi si totul e-n zadar.

Privesc frumosul dans al fulgilor acolo, sus,
Si nu stiu cum sa-ti spun cand vor ajunge pe pamant,
Pentru ca tu ai fost in alta iarna si te-ai dus,
Fara sa stiu, fara sa-ti fac vre-un legamant.

Mereu va fi asa, mereu o departare va fi plina,
De fulgi care prin dansul lor s-au ratacit,
Poate ca lumea fara iarna este-acum de vina,
Ca ne-am dorit atat de mult si nu ne-am mai gasit.