Prea multe deja au zis altii inaintea mea
prea multe nu mi-au ramas de spus
poezia s-a ascuns
sub un cearceaf de catifea.
Daca stiam cum va fi viata de poet
nu ma apucam sa scriu
chiar atat de indiscret.
Recunosc ca poezia numai tu mi-o mai inspiri;
in fata foii albe ochii tai apar.
si cuvintele curg rauri,
cascade nu mai rasar.
Cum poti numai cu o privire
cuvinte sa imi dai?
O, tu, iubire...
O, tu, ingere din rai!
Cum poti numai cu un zambet
norii departe sa mi-i duci?
O, tu, zeu al pasiunii dulci...
O, tu, cu chip perfect!
Cum poti numai cu o mangaiere
durerea sa o alungi?
O, tu, usoara adiere...
O, tu, ce sufletul cu iubire mi-l ungi!
Cum poti numai cu o vorba
rasaritul sa-l aduci?
O, tu. curcubeu de dupa ploaie...
O,tu, apusul scump al meu!
Cum poti sa nu vezi
ca si eu tin la tine?
O, tu, ma lasi sa sper?
O, tu, numai dragostea iti mai cer!