agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-20 | |
E liniște într-o ogradă
Și-un vânticel abia adie, Împodobite stau sub zadă Căsuțele pe la chindie. Vibrează norii de mătase Cu scamele trenii bunicii, Pe gard, în curte și pe case Se-nlănțuiesc pașii pisicii. Se-mbină dangăte din turlă Cu armonii de dulci colinde, Pe luciul aspru de pe gârlă Nici-o patină nu descinde. Sub un palton cu trei fulare, Mănuși, căciulă și botine, O fată pe nămeți călare Cu greu balansu-și poate ține. De sub căciula-nfrigurată Zulufi apar ca abanosul, Iar fața fetei zmeurată Arată iernii ce-i frumosul. S-a tot rugat de mă-sa bine: „A colinda, nu-nseamn-a cere!” Și-acum plecat-a la vecine Să cânte pentru nuci și mere. Cu ea plecat-au verișorii Ce stau în casa de alături, Sunt toții mici, ca puișorii Unui cocoș cu creasta-n lături. Se-opresc smeriți la prima ușă Să-nceapă cântul de-nălțare, I-a învățat ieri o mătușă Ce-l îngâna cu exaltare. „Hai spune tu, că ești mai mare!” Se-ndreaptă piciul spre Lenuța. „Ba tu, că tu ai vocea tare!” Răspunse ea-nchizând hăinuța. Fetița-i gata să colinde Și verilor le face semne, Sus în pridvor un bec se-aprinde Umbrind cu ei un ster de lemne. Emoția îi umple gâtul Cu valuri de salivă dulce, Aproape a uitat și cântul, Iar voce-ar vrea ca să se culce. Își scutură din păru-i neaua Ce o albise ca pe-o dudă Și ridicând spre ușă steaua Pornește cântul să se-audă. „Leru-i ler umblat prin ger Pe sub ram de conifer Să colinde la boier Într-o seară de mister.” „Lerul vine la vecin Să-i colinde cânt creștin De Crăciunul bizantin Și să-și ia un ban peșin.” La geamul casei o bătrână Se uită înspre ei vrăjită, Lăsat-au poarta într-o rână, Dar i-a iertat, și-i fericită. Cu lacrimi lungi curgând din gene Bătrâna nu se mai abține Și în pridvor, ieșind alene, Le dă colaci printre suspine. „Vă așteptam de-un an și-o vară Să-mi colindați în seara sfântă, Că-s singură, și e-o povară, Iar vocea voastră mă încântă.” Au colindat și alte case Umplându-și țoșca doritoare Cu nuci, colaci și mere grase Și amintiri nemuritoare. „Eu cred că-i de ajuns cu astea” Propune vărul de o șchioapă, Iar fata cu zulufi ca noaptea Îl aprobă clipind din pleoapă. Spre casă pleacă încântată Târându-și pașii prin troiene, În urmă neaua-i dezmierdată De-un vânticel cu fulgi în vene.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate