tu nu mai vezi, nu mai vezi
cuibul ascuns prin livezi
pasărea ce cade-n bătaia de pușcă
în frunza de nuc cum brumele mușcă
tu nu mai vezi…

tu n-auzi, tu n-auzi
chemarea mea printre duzi
cum plînge copacul înfrânt
amintirea-ngropată-n pământ
rugăciuni lîngă locul cel sfânt
nu mai auzi…

nu mai ai, nu mai ai
poame necoapte să-mi dai
gâtul să-mi legi cu roșii baticuri
prealimpezi mărgele pe umăr să-mi picuri
tu nu mai ai…

nu mai treci, nu mai treci
s-au înțelenit știutele poteci
nu mai vii călcând pe floarea de tei
prin apele ochilor grei
peste pragul ochilor mei
nu mai treci…