|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
râsul și alte animale poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Vasile Munteanu [koga ion ]
2010-01-03
| |
încă mai râd de aceia care cred
că au să schimbe lumea. pe cât posibil i-am ocolit: sunt periculoși. au convingerea că trebuie
să înceapă cu tine. cu persoanele dragi ție. cu lucrurile pe care le prețuiești. acesta nu este un
reproș. este o declarație de dragoste. fără ei probabil aș fi încercat eu. atunci nu aș mai fi râs.
monștrii sunt întotdeauna gravi. și scriu despre aceasta pentru că altfel nu îi pot iubi. îmi țin
inima pe genunchi ca un călugăr în rugăciune. numai că eu nu mă rog. eu râd așa cum ploaia
mușcă din scări. râd! cum mai râd! maimuța în cușcă
e neschimbată. oamenii tot mai mici
|
|
|
|