Oh culegând la ștevie pe după gard oh ne cuprinde ca un pat de piatră
o așteptare fără obiect
o cauzalitate care nu mai funcționează sau funcționează după legi nebănuite

dacă e vorba vrem să știm și noi
motivul de neînțeles al actului neexplicat
dacă e vorba
să vină toate mamele să se justifice în fața noastră
de ce în loc de scaune sau ștevie ne-au zămislit pe noi
să reconstituim aici cu martori în cămăși
secunda lor de dragoste
să știm pe ce plătim (poate că merită)
să ne expună cazul cum a fost cu domnul tata trezit din cine știe ce coșmare
aici pe după gard unde culegem ștevie
să vină domnul tata cu bărbuța lui hegeliană să spună dacă se afla culcat sau în picioare
și domnul tata mare și tot neamul lor de oale și ulcele
pe nume Constantin sau cum i-o fi chemat
și boșorogul ăla cel mai bătrân pietrar din lume unul de 93 de ani bine frecat cu detergenți
el singurul care din când în când schimbat în ștevie ne mai trimete
un tandru sentiment de culpabilitate