Ninge pe Navigației...
În fața porții o Dacia 1310 acoperită de zăpadă.
Pe geam stau pleoștiți fulgi rătăciți.
Copacul din fața curții a îmbătrânit, e albit de vreme.
Mă uit pe geam la stâlpul ce pâlpâie în colț,
Luminând intersecția cu Bacului, să văd dacă mai ninge.
Ninge pe Navigației...
Crengile bradului din coltu' lui 'nea Gelu,
Sunt îngreunate, apăsate spre sol, de mii de fulgișori.
Vântul mai suflă din când în când,
Afară e ger, geamu-i aburit.
Văd faruri de mașină ce luminează strada,
Trecând, lăsând în urmă două linii paralele.
Ninge pe Navigației...
Ștampile de încălțăminte rămân pe trotuar în zăpadă, acoperite rapid.
Ce stradă pustie.
Ninge pe Navigației...
E liniște sfântă în văzduhul de-afară,
Doar ecoul aduce un cor de lătrături de câini,
De pe vreo trei străzi mai încolo.
Ninge pe Navigației...
Ceasul bate tot mai trist,
Arătând unsprezece fără un sfert.
Tot mai ninge... apa ce curgea la jgheabul casei a înghețat,
S-a făcut țurțure.
Þurțurii stau agățați și de firele de telegraf,
Unii căzuți, înfipți în zăpadă.
Ninge pe Navigației...
Se apropie tăcut miezul nopții albe.