Tu ești majuscula
din unica mea frază,
ești umbra-n arșița
zenitului de-amează,
ești chipul meu
în conștiință reflectat,
un vis rămas
în urma trenului plecat.

Îmi ești duminica
din bafta-ntîrziată,
în deznădejdea mea-
favoare așteptată,
în surul toamnei-
un lăstar adolescent,
pe roua pleoapei-
suferință de poet.

În truda sufletului
ești o sărbătoare,
ești zborul cîntului
născut din sărutare.
Și nebunie
implantată pentru zbor
din vinul gurii:
"te iubesc"
și
"te ador".