Stăm față în față: eu și cu tine.
Noi doi și oglinda de argint dintre noi
în care fiecare se reflectă pe sine.
Tu cu ochii albaștri ca marea văzută de departe,
eu cu ochii verzi ca marea văzută de aproape.
Ne privim atât de intens
încât mie mi se pare că văd cu ochii tăi albastru
iar tu privești acum cu o nuanță de verde.
Ne privim atât de intens
prin oglinda de argint dintre noi
și ne vedem fiecare pe sine,
îndrăgostindu-ne de propria imagine,
încât eu m-am pierdut în albastru
iar tu te-ai topit în verde.
Dar nu te-ai topit în mine,
iar eu nu m-am pierdut în tine;
ne-am scurs amândoi în aceeași
oglindă de argint dintre noi,
în același miraj cristalin -
eu cred că ne-am scurs în mare.