înainte de a ne cunoaște
am înotat într-o nostalgie
a cuiva care să ne semene pe dinăuntru

o să-mi crească ochi în vîrful limbii
explorînd la marginea trupurilor
banchize ce îndulcesc sărătura pielii


devin o tornadă care te absoarbe
ești precum un palat nelocuit
lumina care nu mai ajunge
iederă în care respiră un fluture
sunt o sclavă semeață
cu legăturile rupte
da!
sclava eliberată de petronius
înainte de a-și deschide venele
în apa ca o placentă