Multe îndrugă omul la furie,
Necazul îl transformă-n tragedie,
Imaginea privită-i cam hazlie,
Plutind între suspans și isterie.

Multe declară omul și regretă,
Pe frunte își lipește etichetă,
Dorește mai întâi o verighetă,
Simțind că este-o fire mai atletă.

Multe concepe omul și desface,
În compromisuri singur se complace,
Alege drumul ce credea că-i place,
Iar lecție primită,mintea-i coace.

Multe greșește omul și învață,
Ponoase dure mintea îi dezgheață,
Chear dacă fapta sângele-i îngheață,
Speranța-i nouă-n altă dimineață.

Vâlve, conflicte între generații,
Bătrânilor le dau doar palpitații,
Multe discuții duc spre altercații,
Ce se sfârșesc în blînde perorații.