cerul ceas fără limbi
cu-n soare abia înmormântat
cerne clone ale fulgilor
striviți de trupurile noastre

crâmpeie de zi pâlpâie-n zare
degradeuri ale unui sărut
visez aerul albastru
tatuat cu nori
pe care-l frământai
între gene astă-vară

buzz

alerg să te citesc
cuvintele prelinse până la mine
devin amprentă pe suflet

la marginea levantului
cu spatele la mistral
înfruntând o armată
de chipuri trase la indigo
îmi trimiți cuvinte umplute cu tine

tastezi

de-ajuns ca să văd cum ninge din raze
întunericul din mine moare
născând un soare lăuntric