agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-22 | |
am răstignit timpul pe o ancoră ruginită-n amurg,
soarele spânzurat și-a vărsat peste dealuri tot sângele, s-a lăsat seara ca o enormă ampretă în vechiul meu burg, toate-au rămas ca o efigie, suflete trist, plânge-le! plânge timpul care-a zburat ca o pasăre cu pene albastre, plânge-ți clipa când ți-a zburat din inimă prima dragoste și când s-a topit cerul în ochii iubitei de ploaia de lacrimi și-ai îngropat prima tristețe în marea de patimi. torc umbre în seară ce-și mistuie vlaga-n amurg, izvoare de doruri vibrânde prin venele mele ce curg, frânturi de-amintiri care nu vor să-și mai găsească cărarea ca paseri sălbatice, cu zborul lor, împroșcând zarea. strâng patima la piept ca pe-o dragoste mare de tot, să mă leapăd de ea și de trecutul ei nu mai pot, strâng patima-n brațe, sălbatec, în urmă să-mi sune, la cesuri de seară, în clipe albastre când soarele-apune. amestec de-amurg cu gânduri funeste și dor leonin de trecutele clipe ce-au zburat și niciodată nu mai vin, cad precum confeti pe umerii mei, amfore grele, în noaptea de patimi, lumina de luna și ploaia de stele. 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate