Slăvit să fie dușmanul tău de moarte
Când te cuprinde cu terori și sfadă
Și flutură amenințând grea spadă
Mărind prăpastia ce vă desparte,

Căci toate căile ce par deșarte
Pline vor fi de rostitorii de tiradă,
Alegorii și imnuri, vorbă fadă
Din file prăfuite dintr-o carte.

Dar tu, ascuns în reci pereți de ură,
Vei cântări atent, cu rea măsură,
Prăpastia durerii dintre plin și gol,
Îndepărtând balastul din simbol.

Atunci substanța vieții, prin căldură
Va trce dinspre astru spre nămol.