e seară și bill watson bate străzile de unul singur
fluieră și lovește năprasnic cutiile de conserve
și cîinii de pe maidane – îndrugă verzi și uscate
în urma fetelor singure - cască gura la geamuri
cu angelice chipuri – se holbează-ndelung
la vitrinele cu femeiești dedesubturi…

chiuie-n sine de se cutremură arborii străzii
frămîntă-n buzunarul adînc singura monedă
fierbinte și udă – pe chipul boțit arborează
flamura celui mai strașnic dor de iubire!
nespus de bărbat se simte bill watson acuma
ar strînge la sine toate femeile urbei!
o duioșie grea îl strînge de gît ca o funie udă
îl strîng și pantofii îl strînge și haina uzată
dar inima i se umflă ca un balon uriaș
ce stă gata să zboare!... să zboare!...
bill watson visează numai fapte mărețe!

dar urlă în sine de se cutremură cerul cu stele!
aruncă-n guri de canal singura monedă fierbinte
bodogăne zadarnic în urma fetelor singure
sugrumat îngînă un cîntec – scrîșnește din dinți
și lovește năprasnic cutiile de conserve
și cîinii de pe maidane – la ceas de seară
bill watson bate străzile de unul singur…