unu.

ridic/ o piatră/ să-l găsesc pe Dumnezeu:
Nimic!
și timpul latră/ semizeu
într-un olimp/ mai mic.

țigani de șatră/ fără timp/ dau în ghioc
- ei au doar viitor -
doar într-un următor/ perpetuu
anotimp.

doar tu/ la mijloc/ mi-i mai fi atu

căci sunt doar toamnă/ și-oi mai fi
de mine când te-i despărți
și vei fi doamnă

de-aceea Sfinte Domn/ îți zic să mă renaști
căci sunt un fel de somn/ o lumânare stinsă chiar
de Paști,
și ție Timp/ îți zic: renaște-mă
un fel de stemă/ din olimp/ pe frunte-mi arde
precum o temă/ a unei poezii gafarde
vorbind de-un anotimp,/ da! -
toamnă...

aș mai reda/ din tine/ (astăzi doamnă)
că vei ceda,/ vei fi spre mine,/ divorțândă
eu știu prea bine: te îndeamnă
al tău umblet,/ că-n mine-al vecilor răsuflet
stă la pândă



doi.

dar toate-acestea-s lucruri de poveste

nimicuri
pe care
în somn, cât ai suflare,
să le picuri

doar Lucrul
(nu vie carne)
poate să răstoarne
sorții trucul