Știu că uneori ai vrea să-ți recapeți inocența
Orice atingere înseamnă greața aceea rece
Reprimată în pântec
Porți încă pe genunchi semnele exuberanței
Fiecare cicatrice are povestea ei
Știi bine că nu te poți întoarce acolo
Oricât de bine te-ai deghiza
Nu vei face decât să alterezi amintirile
Modificând trecutul atât de mult
Încât să nu ne mai putem recunoaște
Eu nu aș mai striga:
- Ești femeia mea!
Iar tu nu ai mai reuși să te ascunzi în mine
De mână cu un prunc