agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-03 | |
gările sunt universuri nestatornice
în care sufletul își caută casa în care inimile se tăvălesc nebune pe trupurile care zac tot timpul pe linii ultima dată în cafeneua gării am văzut un sicriu ce ținea de mână un bărbat o mamă care se uita la fereastra șarpelui de fier spre fata ei devenită femeie cu pântecul scos ca o scorbură în-afară un soare care urca în tren ostenit de bătăile grațioase ale păsărilor unei zile o umbră cu barbă și fluturi de zăpadă care-și băuse în câteva secunde cafeaua fierbinte și corpul ei grațios peste clapele unei pianine ce torcea ca un veșnic animal atunci m-am îndrăgostit de gara himerică de locul în care timpul părea să-și scoată singur lejeriile putrezite atunci m-am apropiat de cei care vâslesc în aer corăbiile iubirii și am tresărit mistuit ca o idee în brațele ei euforice atunci mi-am dat seama că port de la strămoșii mei patosul aprins al unei întemeieri * acum o ceață ca o cămașă îmi acoperă trupul și ascult degetele ei cum se lovesc de păsările albe ale pianinei stau ca o piatră în care un bust își face loc să crească în pământ și număr fecioarele care trec dezvelite prin fața trenurilor vechi de plumb asemenea unor altare de câmp
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate