Ești o vedere veche, de la mare,
Cu albatroși de plumb în trist destin,
Sonet herculean sub teiul Mare,
Un foc, o roată, sub un mandarin.
Ești ca o nuntă'n cer, sub o corolă
Soare marin, plângând timpul pierdut
Printre corăbii bete, o parolă
De descântat un melc de început.
Ești săptămâna mea cea mai frumoasă
Ce va veni mereu ca un mister,
Ești condamnată: veșnică mireasă
Cosându-și rochia în atelier.