Tu nu ești Lilith
nu ești nici afro-amazoana Lucy
ci o româncă vestală
de vreme ce doar în vis
apari scăldată-n mosc
ori în ulei de pergamote pictată
și derutezi c-o mantie de blană
petrecută până pe-obraji
ca ultimă druidico-tracă
fecioară
a Rinului
Padului
Senei
Tamisei
Argeșului
Tisei
ori Nistrului

Ne-nvălui sub toată garderoba ta
de origini divino-pământene
pentru că gustul lor nu-i lax
ci reactivat azi
iar degetele participării-s
prea hulpave
să mai stea ele-acasă
ci vor să fie strânse
într-o rugăciune comună
la templul unde veghezi

Lumina-ți din ochi
ține missa pe loc
într-un nou tempo
abia regăsit
al minunii-n mileniul III
dat de-absența numită chiar
Ioan Paul al II-lea
și Teoctist (Arăpașu)
la liturghia frățească
ținută iarăși și iarăși
la București

Mă desfăt când parcă te-ascult
și simt în acele clipe unite pe veci
că vine foarte repede despărțirea
în două a firii întregi
apoi reunirea
și cu de la sine putere se va-ndemna
în sfârșit pajul Vatican
s-o ierte pe risipitoarea soră Reforma
la picioarele surorii mai mari Ortodoxia
(nu doar așa-n glumă
ca să știe unde trăim
ci să se vadă căpătul unde-i infinitezimal
deja strecurată Parusia
la chemarea ta

Nu mai pot să-ți definesc viața-n sărut
fiindcă-ți sunt prea puțin cunoscut
însă părul tău puțin asudat
lacrimile curse pe chip
și tandrele palme ce mi le pui iar la taste
pe față-mi spun să nu te părăsesc
în vecia promisă

Eu nu sunt făcut să suport
atât mister
atâta splendoare
ațâți itemi
atâtea evaluări
așa că mă ascund
în rugul ce mi l-am aprins –
à Dieu