agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-22 | |
În loc să mă mai doară pe drum
gestul frământării unor intoxicați de trufie (cu propriul monoxid sau dioxid de carbon) + disperarea dintr-o casă ce-ar trebui să fie o Carte Românească/ curte brâncovenească/ cetate basarabeană deschisă dialogului + mă doare-n cot de altercațiile regizate de cățeii șleahtei miticului Manole… ...Esca...A/...Lesko...A. + de tipăriții/scanații nu doar pe-o lescaie de felul cum își scriu parizian jurnalul de pozele ajunse și prin manualele alternative de istoria critică precum și de limba cu literatura personal stâlcite + de-acest arhitect zis postmodernist/ postdecembrist/optzecist/șaptezecist/ șaizecist ca și de-alde Dumitru micu’ proletcultistul = de ambii septagenari (vezi volumul lor osanat nu ozonat încă din ’65 – strânsura de flegme și lichele) Îmi voi reteza compasiunea și mă voi cocoța iute cu tinerii mei colegi coșari pe șarpanta internautică de unde auzim oricum vorbe grele venite meschin din partea acestor prea josnici gângavi brutalii plăcintari-dovlecei suspuși/interpuși printre noi Încă le-auzim strigătele amenințările insultările la adresa sutelor și sutelor de mii de vii/morți (agonizanți) cititori ce nu știu tot și-anume că ostracizarea rapidă nu-i cuprinde azi doar pe unii încondeiați (asociați uneori de-a valma cu ei la cataramă însă neprinși cu sutele miilor de leii murdari însă șterși cu gravitate din “Istoria” lor pe 400(0) de ani debitată de Manu melan-omul perfidiei eonilor/paraleilor lui mameluci pe scena SuSuRului clădit interbelic ajuns acum de două parale) pentru că lista lui Manole… ăsta/Esca ce va fi de urgență dată jos vine încă și călcă precum tăvălugul în foc nestins strivind pe toți cu șenila A amuțit cândva hornul dar o să scobesc de negreală pe degeaba-acest loc irespirabil ca să le interpun gingival fumu’-n dantura ce-o să le iasă pe nasul scurtat de Constantin Cantemir mai întâi ăstuia călătorit dintâi – lui Nicolae M. (zis Milescu Spătaru acoperitu’/cârpitu’/de_moniq_ul prin Berlin și Paris după ’89) Ventilații c-Ogranza să zboare odată spre vest de pe la noi Ați văzut pe-Animal Planet cerneala caracatiței – cum o mai decupează murena îi ia între fălci călimara și-i mănâncă brațele în rotație chiar dacă ele o mai îmbrățișează (așa-i și cu acedía mauso-lelelor sau a Manole... eonilor) Aici duhnesc toți nervii din craniul casei scribilor prin fante administratori ai Mogoșoaiei morții lui Marin Preda… poate și-a lui Marius Robescu sau a altora prin atacuri psihotronice neputincioase-n fața lui Goma sau Stoiciu (însă pe Ion Caraion l-au executat după ’98 de n ori) cu gloanțe tot dinspre cuibul fostei lor gazete de perete a eonilor Ienăchiți mari și tari încă puțind de-nvechiți în rele... Încât mi-oi adăposti pielea sub unghia încarnată (zic despre cea de la degetele mici ale picioarelor) aproape stâlcit luat în bocanci ca să nu mă îmbâcsesc în timp ce vă povestesc Iară vouă Berevoilor neorbiți încă de miros dar încă furioși pe orbita mea dezaxată ce înconjoară casa morții c-un cordon vă vor da ca TEMÃ Manole... scanații îngerii lor neîntunecați să-mi urmăriți văzul pedestru agățat pe-acoperiș ca-n Praga pe Strada Alchimiștilor Scap dintre oasele mâinii drepte globul de ghicit fericirea altora nu a noastră Văd în țăndări ochi încruntați c-aș vrea să-i rănesc pe încuiații Ma(g)noli... tangere de ieiiiii ieiiiii liiceeeniiiii leilor doinei jelei măcar de vor amuți din 2010 Vom da cu funingine-n mutrele casei morții capilor acestei rețele Voma-i-ar afară pereții De ce-n éii?! Den’ aia! Ciunga-mi baghetă-n neputință, sau scurta de mână a succesului fără profit lasă libertate destulă aripilor, forței log(ate)_aritmic să se frângă...-n balans înfiorând spleenul invers Vărs tot Plecați plecați Vărs peste cei dinăuntru în vatra ăstora asfixianți Vărs foc și-i potopesc Valea mamelucilor lăsați tinerilor Decenei liberă calea Miroase când iată stric gen după gen și specia familia de gâtui capul clicii laUS Ma(g)noliae (semnează strâmb un ultim sued din Cehia, Golemul) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate