agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-24 | |
Din ceruri ea a coborât
Să caute Pământul, Și printre toate rând pe rând Să-și lumineze gândul Cătând prin râuri printre văi.. Găsi ea de cuvință, Să caute prin muritori O veșnică dorință, Prin nopțile ce petrecea Pe Luna de pe cer, Privea Pămantul cu speranță.. Și cobora in zori .., Uimită fu de ce găsi De dragoste, credință, De ura dintre muritori, Și lipsa de voință, Dar gândul ce ii lumina Venirea pe Pământ, Pierdea lumina de a fi Adus cândva de vânt. Trecu un an .. Trecură doi..Și –n anul 3 păși Și un mesaj de muritor În noaptea grea sosi Stingheră, coborâ din nou.. Privirea catre el, Și ascultă durerea lui Ce se inalța spre cer, Privirea caldă și pierdută, O mână tremurandă, Ce ii cerea doar un cuvant Iubire, doar atâta Ea se gândi ca el o vrea Aproape sa ii fie, Și îi trimise în dar o stea Durerea sa-i aline, A doua seară veni iar Sub Lună, ii era casă Și o rugă din nou să-i dea O stea din cer culeasă O stea din cer? se gandi ea.. El căuta iubire, Și ea tot asta isi dorea Lăsase nemurirea.. Se aplecă asupra lui Cu tainicul sărut, Îl ridică cu ea spre cer Departe de Pămant, Iar tânărul ce ii sorbea Timid, din ochi pivirea O intrebă de unde vine Și ce e nemurirea -O, nemurirea, spuse ea.. E dragostea-ți de sine Și doar cand ai să ajungi la ea Vei știi ce e iubirea În tainicul adânc al Lunii, Se cufunda tăcerea Iar dragostea ce iși purtau Le alina durerea Trecu un timp și o intrebare Le tulbură iubirea Cu atâta dragoste in jur.. Simțeau doar fericirea El o intrebă.. căci doar aflase Răspuns pentru iubire Și vru să stie mai departe -Ce înseamna nemurire? Ea îi prinse mâna in palma ei Cu ochii înlăcrimați.. Și se-aplecă asupra lui Aproape de obraz Durerea ce o copleșea Îi frângea inima in două Și lacrimile ce-i curgeau Păreau a stropi de rouă Se îndreptă dar spre Pământ Cu tânărul alături Și îl lăsă de unde odată Se întindeau omături -Rămâi cu bine visul meu Și s-auzim de bine Te voi veghea de sus mereu Voi fi mereu cu tine Uitarea ce il cuprindea Aduse doar tăcere Și se intreba din când in când De ce simte durere Din când in când ..privea spre cer Și întreba tăcerea De ce simte iubire Dar fără amintire Și tot din cer ea îl privea Îi lumina cărarea Cărearea vieții ce-l ducea Sa uite nemurirea Trecură nopți și zile în șir Si ea doar aștepta.. Să vină ziua Ce va fi pentru ea O noapte plină de lumină Se oglindea în ape Și el crezând că prinde luna Se a aruncă pe spate Cu ochii ațintiți pe cer Se cufundă în valuri Simțea ca este mai ușor Decat era pe maluri Ea îl privea cât de senin Dorea sa-i fie aproape Si cum doar trupul muritor Se cufunda în ape Iar sufletu-i se ridica Spre ceru întunecat Ea -l prinse aproape de al ei Și se pierdu în noapte Luna îi folosise atunci Când căuta iubire Alături se indreptau spre Soare Știau ce-i nemurirea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate