agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-25 | |
Pe câmp, dincolo de sat,
La margine de pădure, Lângă un copac uscat Rezemată-i o secure. Pe ramuri, sinistre ciori Se agită când zăresc Fierul ce străluce-n zori În salcâmul boieresc. Vântul duce mai departe Þipătul lor sfâșiat, Ce-i aducător de moarte Prin codrul întunecat. Din copac o voce pleacă Ca un tunet spre pământ, Crengi bătrâne se apleacă Fremătând, rostind cuvânt. -Omule, în a ta viață Ai tăiat multe păduri, Și-ai lăsat în urmă ceață Cu-ale tale lovituri! Ne-ai distrus cu aroganță Lumea noastră de povești, Plâng lăstari ce n-au speranță, Și-acum vii să mă lovești? Þi-am fost scut, umbră, idilă, Locul tainic de iubit, Muritor ce nu ai milă Nu ți-e brațul obosit? M-ai văzut că-s fără frunze, De omizi, de cari mâncat... Lângă trupul meu țes pânze Seara fete de împărat! Port pe ramuri o cunună Împletită din mici spini, Năvălind, au vrut s-o pună Pe-a lor frunte mulți străini. Sunt uscat, natură moartă... La hotar rămân străjer. Eu păzesc această poartă Lasă-mi codrul! Atât cer... Lasă-mi ziua cu lumină, Noaptea stelele tăcute, Lasă-ți pata de rugină Pe cărări necunoscute.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate