Răul te pândește dacă pierzi măsura,
Dumnezeu te-ajută dar nu-și strică gura,
Cuprins de mînie, pătrunzi în natură,
Și din provocare, prinzi învățătură.

O treaptă prea înaltă sau parcursul greu,
Te face să privești în sus, spre Dumnezeu,
Gândești că veghează și te va ajuta,
Și-o soluție în cale, îți va arunca.

Existența-n sine n-ai vrea să îți complici,
Și din căderea clipei, grabnic te ridici,
Remodelând domol trăirile firești,
Depășind obstacole, vrei doar să trăiești.

Cînd pedeapsa vieții aruncă suspine,
Drastic dăruiește doar ce se cuvine,
Trăiri trecute revin și te domină,
Nu le înjura căci sufletu-i de vină.

Cerul ajută omul, bun sau vinovat,
Foloase nu apar în mod automat,
Multe rezolvări pot zgudui destine,
Ajutorul tău se țese-n serpentine.