agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-01 | |
Stai să vez șe întâmplare: uica Nielu, mânșe-l buba,
S-o fost dus în croazieră în Băhamas șî Ãruba. C-o vindut niscai pămânce pân Buchin șî Vârșiorova Ș-o aflat nevastă faină dân Republica Moldova. O fătucă ’naltă, bălă șe-ș dăgea cu ochii roată, Cinerică șî becheră d-ai fi zâs că i-i nepoată. Da’ l-o vrut pă uica nostru, baș dân dragoste, băsancă, Șî-l iubeșce dă să frânje pântru contu lui dân bancă. Ș-or suit ei pă văporu ăla mare cât un munce Că na Nielu dă uimire ș-o fost dat cu palma-n frunce: - Fir-ar naibii măgăoaia, spune tu, mă Anișoara, Că-i măi mare ca șpitariu dî la noi dân Cimișoara! Când ne-ntoarșem iar acasă tră’ să spunem la tot natu Că o fost atât dă mare dă-ț închepe-n el tot satu. Șî-i ca Raiu dî la Domnu, fi’ncă are mulce șpirturi, Beutură pă d-a fecea în v-o douăzăși dă birturi! Ș-uice-așa că uica nostru s-o zoitat dă Anișoara Ș-o beut tăman ca rușî, dă gimneața până sara. Până când după o vreme s-o-ntâlnit cu ea la masă Ca să-ș măi aduc-amince că avea muiere-n casă. O-nșercat el ca să fugă, numa ea o fost atentă: - Ia adu-m un pliculeț, d-ăla mic cu ceai dă mentă! - Mintenaș, țuca-ce-ar Nielu, stai șî vezî-ț tu dă șină Că-ț aduc într-o clipită o șcătulă verge, plină! Ș-o plecat uichițu nostru pă socacu lor ăl mare, O loat șcătula-ntragă ș-o-ngesat-o-n pozonare. Numa când să să întoarcă, stai să vez numa geochiu: O uiagă d-a dă votcă i-o făcut frumos, cu ochiu! N-o putut să măi târpească, s-o-njupit dă prima oară Da’ s-o-mpegicat d-o toblă ș-o căzut într-o butoară. O butoară d-aia mică șî în marjine cu-o toartă Unge lumea să înmoaie. Plină ochi cu apă fiartă. Șe să poată să măi iesă, că ș-o dat d-a curincapu Șî zbiera prăcum vițălu cân îl gușuie căsapu. S-o astrâns potop dă oamini șî l-or scos cu chiu cu vaiu, Iar pă bugigăii-ăi albii o-nșeput să-i cură ceaiu. - Măi bărbati, măi bărbati, l-o luat atunși muierea, Ti loviș atât di tari că io cred că ți-ai spart fierea! - Da dă unge, ia ce uită la butoară cum miroasă, Tu nu vez’ cum îș ie lumea ceai dă mentă pântru-acasă?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate