Eu am vrut să mă-ntorc și ce mult mi-am dorit,
Să fiu numai eu, s-adun gândurile,
Sunt singură iar, dar n-am regăsit
Puterea să umplu în liniște rândurile...

Lipsește ceva, o idee, un gând
Sau poate frânturi de-amintire,
În minte cuvintele-ncep dar se frâng,
În suflet se stinge o iubire;

Uitarea învăluie totul încet,
Te uit și nu-mi vine a crede,
Atâtea tristeți din minte se pierd,
Puterea să scriu mi se pierde...

Departe de toți m-am retras ca să scriu,
Peste ani sunt la fel ca-nainte,
Dar te uit și acceași nu pot să mai fiu,
Uitarea nu-mi dă azi cuvinte.