Așa-i femeia: uită! Timpul trece
Și-n tine amintirea vie este,
Înaripată, zboru-și duce peste
Totidă-odat' făptura, astăzi rece.

Cu nemurirea se iubea,-n inceste,
Căci de un fel erau. Dar vremea trece,
În inima-i, "ce-a fost" nu o petrece,
Trecutul e o veșnică poveste.

Trăind doar azi, îi piere rădăcina
Și viitor se vrea - tristă nălucă.
Bărbatul mai răgăzuie pricina

Acelor care vin, din cei pe ducă...
Și-așa aprinde vecilor lumina;
Pe înțelepți doar firea îi educă...