Am urcat dealul Golgotei
fără să simt genunchii zdreliți.

Crucea înmugurea pe umerii-mi drepți,
cântece de slavă se înălțau,
lacrimi de bucurie udau urmele pașilor .

M-am prosternat într-o uitare deplină,
altarul era pregătit...

Îngerești păreau șoaptele,mângâierile,
generos, soarele mi-a trimis dezghețul.

Cunună de lauri pe frunte mi-ai pus.

Am urcat ieri pe dealul Golgotei
insă îngerii nu mai cântau.

Doar vântul împrăștia frunze moarte.

Suflet rătăcit,
ce căutai pe dealul Golgotei ?!